Imperiul Roman în secolul al III-lea a fost lovit de o epidemie care a devastat aproximativ 60% din populația din Alexandria. În timp ce reacția naturală a majorității a fost să se îndepărteze de orașe și de cei bolnavi pentru a se proteja pe ei și pe cei dragi, a existat un grup excepțional care a ales o cale diferită.
Comunitatea creștină a decis să îngrijească bolnavii și să ofere o înmormântare demnă celor decedați, în ciuda riscului mare de contagiere și deces.
Au luat o decizie transcendentală: să iubească aproapele cu aceeași dragoste cu care Dumnezeu ia iubit, chiar până la sacrificiul propriilor vieți pentru ceilalți.
De multe ori stau și mă întreb cum s-ar schimba lucrurile dacă am începe să trăim sacrificandu-ne pentru cei din jur.
Creștinii din secolul al III-lea au fost pionieri în schimbarea paradigmei culturii păgâne a vremii lor. Acum, responsabilitatea ne revine nouă să marcăm o schimbare în contextul și locul pe care Dumnezeu ni le-a dat.
